Suntem ceea ce nu vrem sa fim,mancam ceea ce ne face rau,acceptam cele mai mari mizerii,vrem totul si nimic in acelasi timp...asa suntem noi.

Ajung pe culmile hazliului cand am gandesc la toate aberatiile,la toate prostiile,la toate...

Uneori nici nu intelegi,sau poate nu vrei sa intelegi,ce e bine de facut sau ce e anormal si stupid.Precum frunzele toamnei,sentimentele omenesti se ofilesc odata cu timpul,iar ratiunea ramane tot incetosata.

Suntem intr-o totala dezolanta,intr-o totala nepasare,intr-un absolut nimic...de la ce pleaca?NU vom stii niciodata.De ce nu pleaca?Simplu,nu vrea.

Iar acum urmeaza intrebarea mea:Imi pasa?

Nici macar pe jumatate!