Am pierdut.Din nou.

Tu esti singurul meu viciu.Esti tigara mea.
In timp ce eu iti sorb viata,tu-mi inunzi plamanii cu dragoste.Nu ma pot lasa,imi place.Gatlejul mi-e uscat,plamanii imbatati de fericire,iar buzele crapate iti arata cat de mult te doresc.Nu esti o tigara obisnuita,nu te gasesc in magazine si nu te cumpar cu bani.Te-am gasit intr-un cufar,pe o insula pustie,de unde te-am cumparat cu saruturi si cu imbratisari calde,parca,menite sa fie ale tale.Tu nu dispari dupa 5 minute,apari mereu si mereu chemandu-ma pentru mai mult.Ah,cat pot sa te ador!

E deja pueril,aiurea,stupid!
Stau si privesc stropii inghetati de ploaie.Amuzant,sunt la fel de reci ca tine....Doare iubire,ma doare sa te vad asa.Hai sa stam de vorba,vreau sa stiu.
,,Iti pierzi timpul,dragoste."
Astept explozia.Astept ca fata sa mi se inroseasca,pieptul sa-si strige indurarea,iar cascadele durerii sa curga.Asa a inceput totul.Am ajuns la gelozia mult visata,la tipetele reprosului,la negrul urii,la un mare gol.Simt ca iar am aterizat pe scena vietii,unde iar se joaca o drama prost regizata,eu fiind in rolul principal.Reprosurile isi zic replica,durerea se manifesta fizic,iar tu te uiti cu ochii tai verzi la mine,asteptand ca eu sa termin.Simt cum mana mea se ridica amenintator spre el.Il pleznesc.Ma uit in sus si observ sfori,sforile ma controleaza.Ma uit in dreapta si observ bezna.Cu o fata incruntata,incep sa aud hohote,aplauze.Se aud din ce in ce mai tare,nu mai inteleg.Doar eram intr-o drama,nu?
Ma calmez.Tu inca te uiti la mine,astepti.Nici nu mai stiu de ce sunt aici.Ma uit la public,nedumerita,si va vad pe voi;pe voi toti care-mi sunteti dragi.Ma uit iar in sus,sforile au disparut.Ma mai uit o data la el...zambesc.Drama si-a gasit finalul.Sar in bratele publicului care ma prinde intr-o uriasa imbratisare.Fara sa-mi dau seama,a disparut de pe scena....Zambesc si-mi spun:"Te-am iubit!".

Cortina se lasa.Piesa s-a terminat.

Maine e ziua ta si tot te iubesc!

Maine e ziua ei...inca o iubesc.

Imi voi lasa cuvintele sa curga,dragostea-mi dezvaluiduse.

Este tot ce mi-am putut dori vreodata,este papusa mea perversa,este zambetul de care am nevoie,este lumina unei zile insorite,ea.

Ne alintam in cel mai pervers mod,radem chiar si de ceea ce nu este de ras,plangem impreuna,ne iubim in cel mai exuberant mod posibil.Ne iubim!

Seara este "our time" cand nu putem sa ne dezlipim ochii de pe ecran,cand radem in nestire,cand barfim non-stop,cand ne spunem "te iubesc".

Amuzant,pe timpul zilei aceste doua cuvinte sunt inlocuite de "stf hard!".Same thing isn't it?

E bruneta ce poarta xxs,cu o energie inepuizabila,cu cele mai adorabile obiceiuri si cele mai evidente suparari.Este geniala si umitoarea mea copila adorabila!

Te iubesc!

Suntem ceea ce nu vrem sa fim,mancam ceea ce ne face rau,acceptam cele mai mari mizerii,vrem totul si nimic in acelasi timp...asa suntem noi.

Ajung pe culmile hazliului cand am gandesc la toate aberatiile,la toate prostiile,la toate...

Uneori nici nu intelegi,sau poate nu vrei sa intelegi,ce e bine de facut sau ce e anormal si stupid.Precum frunzele toamnei,sentimentele omenesti se ofilesc odata cu timpul,iar ratiunea ramane tot incetosata.

Suntem intr-o totala dezolanta,intr-o totala nepasare,intr-un absolut nimic...de la ce pleaca?NU vom stii niciodata.De ce nu pleaca?Simplu,nu vrea.

Iar acum urmeaza intrebarea mea:Imi pasa?

Nici macar pe jumatate!

Mi-a spus.

,,Eşti prea raţională",mi-a spus.Am râs.Nu,nu poate fi adevărat!Eu care mă las dusă de primul val de dragoste,eu care plutesc pe norii exaltării,eu...
Cred că,dragostea ne schimbă...Mi-a distrus zidurile,mi-a tăiat spinii si mi-a rupt până la ultima părticică de ură din mine până când...am reuşit să zbor.Am reuşit să văd dincolo de hotarele realităţii,unde cascade de sentimente curg,unde plouă cu fericire si unde cutremurele sunt cele mai excitante momente.E de vis.
E de vis să şti că nu eşti singură,că,cu fiecare îmbrăţişare te simţi mai ameţita,iar fiecare sărutare te ridică mai sus şi mai sus...
Dar dacă se va termina?Mă voi intoarce oare la acea fata ,,raţională" fara sentimente?
,,Fericirea nu dureaza o eternitate",mi-a spus.

Singuratate.

Si iata,am ajuns si aici,unde cele mai mari temeri se adeveresc.Nu stiu,probabil aberez...dar singuratatea ma injunghie,cu fiecare pas facut,cu fiecare zambet schitat...pana cand,au disparut.
A disparut acel zambet sincer,acele lacrimi pure,acea spontaneitate unica...aparand astfel nori grei acoperindu-mi soarele,zambetul...lacrimile curgandu-mi siroaie,inghetate de recele din adancuri.
De ce?De ce trebuie totul sa se rezume aici?De ce nu putem avea toti acel "happy end"?Pfff.
Invineteste,zgarie,omoara...dar "hei",se putea si mai rau nu?:)