Ce aiurea e.

Ce aiurea e,sa te trezesti cu acelasi gand dimineata,sa speri in fiecare zi ca poate EL va veni,sa disperi la gandul ca aberezi...pentru ca EL te-a uitat,te-a folosit si te-a aruncat ca pe un nimic la gunoi,afara din viata sa.E insuportabil sa vezi oameni care se iubesc,sau cel putin mimeaza asta,parand a fi fericiti,impliniti...pe cand tu,tu nimicule,te uiti si disperi,refuzi si alungi orice fel de afectiune,orice...

Nu mai pot,e prea mult,mult prea mult.Invizibilitatea mi-a fost data sa ma ascund,timiditatea sa nu actionez si restul....sa fiu un nimeni.

Ce aiurea e,atat de aiurea!

O zi obisnuita.

E 6:20,un sunet ascutit imi infunda urechile obligandu-ma sa ma despart de lumea mea imaginara.Ma uit in oglinda,nu ma mai recunosc.Somnolenta ma face sa uit de mine si de lumea in care traiesc,facandu-ma sa ma simt fericita.Dar nu dureaza mult...despartirea se face la prima ora,cand creta zgarie tabla,cand profesorul preda dezinteresat lectia si cand colegele chicotesc la ultima barfa.Ziua trece repede,fete cunoscute apar incetu cu incetu inveselindu-mi sau instristandu-mi ziua.

Noaptea.Ce sec,nu?Aceleasi persoane,aceleasi intrebari banale,acelasi calculator,aceeasi prieteni.

E 22:21.Somn?!Niciun caz.Deabia acum incepe ziua...