E 6:20,un sunet ascutit imi infunda urechile obligandu-ma sa ma despart de lumea mea imaginara.Ma uit in oglinda,nu ma mai recunosc.Somnolenta ma face sa uit de mine si de lumea in care traiesc,facandu-ma sa ma simt fericita.Dar nu dureaza mult...despartirea se face la prima ora,cand creta zgarie tabla,cand profesorul preda dezinteresat lectia si cand colegele chicotesc la ultima barfa.Ziua trece repede,fete cunoscute apar incetu cu incetu inveselindu-mi sau instristandu-mi ziua.
Noaptea.Ce sec,nu?Aceleasi persoane,aceleasi intrebari banale,acelasi calculator,aceeasi prieteni.
E 22:21.Somn?!Niciun caz.Deabia acum incepe ziua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu